Sfaturi de la bunica – Anghinarea

ANGHINAREA – Salvatoarea colecistului

* Amăreala din frunzele sale atinge maximul sub razele soarelui de iunie. Un “dezavantaj” cu efect detoxifiant fenomenal, care vindecă bolile ficatului şi ale colecistului *

În popor se mai numeşte şi angină, anghină, carcioafă, amăreală sau darul Sfintei Marii, şi este o plantă mare iubitoare de soare şi de căl­dură, crescând doar în zonele sudice ale ţării noas­tre, unde a fost adusă cu secole în urmă, din regiunea me­diteraneană. Acum, în miez de iunie, se recoltează frun­­zele anghinarei, care sunt un excepţional drenor biliar, depurativ şi tonic al ficatului. Încă din anti­chitate, medicii greci şi romani ad­ministrau frun­zele plantei celor cu icter, care nu puteau digera ali­men­tele ori care aveau stări de greaţă. În evul mediu, al­chi­miştii fo­loseau anghinarea ca prin­ci­pal ingredient într-un aşa-nu­mit elixir amar, des­pre care se credea că are calitatea uni­că de a elimina toate mate­riile toxice din organism, aju­tând astfel la vindecarea boli­lor trupului, dar şi ale sufle­tu­lui. Ceva mai târziu, o varie­tate a plantei, cunoscută drept “anghinarea de Ierusalim”, era fo­lo­sită pentru vinde­carea hepatitei A, boală care făcea ra­vagii în aglo­me­raţiile ur­bane în secolele XVIII-XIX, când apa de băut şi alimentele erau adesea infestate cu vi­rusul hepatitic. În zilele noas­tre, anghinarea este prin­tre cele mai stu­dia­te plante me­dicinale, în unele ţări ea înlocuind me­di­­camentele de sinteză în afecţiuni cum ar fi cele di­ges­tive, hepatice sau cardiovasculare. Îna­in­te de a intra în detalii tera­peutice, să aflăm îm­preună câteva lucruri despre modul în care se prepară şi se administrează.

Carte de vizită

Anghinarea este o plantă ierboasă, cu tulpină sub­ţire şi dreaptă, care ajunge la maturitate la o înălţime de până la un metru şi jumătate. Are frunze mari, cres­tate, verde închis pe faţă şi cenuşii-albicioase pe dos, care se recoltează chiar acum, în iunie, când planta în­floreşte. Florile sale seamănă cu cele ale ciulinilor de la noi, fiind roşii-violacee şi învelite în solzi căr­noşi. În ţara noastră, creşte doar cultivată, fiind plan­tată mai ales în sud, în judeţe cum ar fi: Ilfov, Ialomiţa, Teleor­man, Olt, Dolj sau Constanţa.

Preparate din anghinare

Tinctura de anghinare

Este folosită mai ales ca stimulent al poftei de mân­care şi al digestiei, fiind administrată înainte de masă. Se obţine din 20 de linguri de pulbere de anghi­nare us­cată, care se pun într-un borcan şi peste ele se adaugă două căni (NULL ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la ma­cerat vre­me de 12 zile, într-un loc călduros, după care se fil­trea­ză, iar tinctura rezultată se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Se adminis­trează din acest remediu câte o linguriţă diluată în puţină apă, cu 5-10 minute înainte de a mânca. Este un remediu comod de admi­nistrat, dar nu la fel de complet ca acţiune vinde­că­toa­re ca următorul despre care vom vorbi:

Pulberea de anghinare

Se macină foarte fin, cu râşniţa electrică de cafea, tulpinile uscate de anghinare, după care se cern printr-o sită fină (cum ar fi cea pentru făina albă). Depo­zitarea pulberii se face în borcane de sticlă închise er­metic, în locuri întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum treizeci de zile (deoarece substanţele active se oxidează relativ rapid). De regulă, se administrează de 4 ori pe zi câte o linguriţă rasă, pe stomacul gol, la orele 7, 13, 19 şi 22. Este un tratament eficient pentru stimularea digestiei, pentru tratarea hipo-acidităţii, dis­pepsiei şi a atoniei digestive. Are efecte bune şi în bo­lile de ficat şi în dischinezia biliară, unde însă ade­vă­ratul specialist este extractul apos, despre care vom vorbi în continuare:

Infuzia combinată de anghinare

În jumătate de litru de apă se pun la macerat, vreme de 8-10 ore, 3-4 linguriţe de iarbă de anghinare mă­runţită, după care se filtrează. Preparatul re­zultat se pune deoparte, iar plan­ta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vre­me de cinci minute, după care se lasă să se răcească şi se fil­trează. În final, se ames­tecă cele două extracte, obţinându-se aproximativ un litru de in­fuzie combinată de an­ghi­nare, care se foloseşte in­tern (NULL-2 căni pe zi). Este excepţională pen­tru per­soa­nele care au ni­sip la fiere (microlitiază bilia­ră), care su­feră frecvent de dischinezie şi de migrenă bi­liară. De asemenea, cu infuzia combinată de anghi­nare se ob­ţin rezultate foarte bune şi în steatoza hepatică şi în he­­pa­titele virale. Singurul dezavan­taj al acestui pre­parat este acela că are un gust teribil de amar, aproa­pe imposibil de suportat în cure­le de lungă durată. De aceea s-a ob­ţinut un alt pre­parat din an­ghinare, extrem de con­cen­trat ca prin­cipii active, dar mult mai uşor de admi­nistrat şi suportat.

Extractul uscat de anghinare

Este genul de re­mediu pe care per­soanele cu pro­bleme digestive, hepatice sau biliare este bine să îl aibă mereu la îndemână. Se obţine din extractul apos pre­parat din părţi ae­riene de anghi­na­re, din care se eva­poră complet apa, rămâ­nând o pulbere brun-verzuie, foarte con­cen­trată în principii active – extractul us­cat de anghinare. Pe lângă că are o acţiu­ne terapeutică ex­trem de in­tensă, ex­trac­tul uscat este “medi­ca­mentul” cel mai simplu şi co­mod de administrat care se poate obţine din anghi­nare, aşa încât nu este de mirare că toate studiile la care vom face referire în cele ce ur­mea­ză au fo­losit această formă de adminis­trare. Do­zele necesare de extract vor fi precizate la fiecare tip de afec­ţiune în parte.

Anghinarea şi vezica biliară

Colecistul sau vezica biliară este un mic rezervor, situat în zona ficatului, în care se acumulează bila (fierea), un lichid de culoare galben ver­zuie, cu un rol foarte important în digestie. Conform statisticilor, mai mult de un sfert din populaţia cu vârsta peste 30 de ani suferă de probleme biliare, mai mult sau mai puţin gra­ve.

De ce? Deoarece stilul de viaţă contem­po­ran ne predispune la blocaje în funcţiona­rea colecistului. Sedentarismul, hrana prea rafinată, poziţia corpului (mai ales statul în­de­lungat pe scaun) şi stresul psihic sunt cei mai importanţi factori care conduc la apariţia afecţiunilor biliare. Iar dintre bolile cole­cis­tului, cea mai frecventă este dischinezia bilia­ră (fierea leneşă), care are adesea drept com­plicaţii calculii biliari, dar şi indigestiile, con­stipaţia, migrenele şi un întreg lanţ de afec­ţiuni şi tulburări, care toate pornesc doar de la acest mic rezervor din corp. Şi trebuie spus că medi­cina alopată are prea puţine soluţii pentru afecţiunile biliare, pe care însă anghinarea le rezolvă ca nici un alt remediu. Mai exact, anumite principii active (cina­rina, acidul clorogenic) stimulează evacuarea vezicii biliare, prevenind apariţia crizelor biliare, dar şi for­marea calculilor biliari. Apoi, această plantă stimu­lează secreţia de lichid biliar în cantităţi suficiente şi cu o compoziţie adecvată, prevenind indigestiile şi alte asemenea probleme.
Tratamentul afecţiunilor biliare cu anghinare se face în cure de lungă durată (minimum 30 de zile), timp în care se administrează extractul, câte 150-300 mg luate cu un sfert de oră înainte de fiecare masă. În timpul curei cu anghinare, se va evita consu­mul de pră­jeli, cafea şi ceai negru (mai ales pe stoma­cul gol), dulciuri concentrate.

Anghinarea şi detoxifierea organismului

Anghinarea are şi o acţiune detoxifiantă foarte puter­nică. În curele de eliminare a toxinelor din orga­nism, se administrează o doză de şoc, de 450-600 mg de extract de anghinare dimineaţa, pe sto­macul gol, şi aceeaşi canti­tate seara, înainte de culcare. O cură du­rea­ză minimum 14 zile şi va determina o eva­cuare ma­sivă de fiere din colecist, acizii din bilă ajunşi în duo­den şi apoi mai departe, pe tubul digestiv, stimulând peristaltismul in­testinal, accelerând tran­zitul şi ajutând la o elimi­nare masivă a toxi­ne­lor din colon. De ase­me­nea, depunerile de mâl (microlitiază) din vezica biliară sunt eli­minate sub acţiunea anghinarei, în timp ce activitatea ficatului este accelerată. Ex­trac­tul din această plantă stimulează şi activitatea rinichilor, favorizând eliminarea surplusului de apă din corp, dar şi a ureei şi a altor deşeuri de metabolism. După o ase­menea cură, veţi elimina 1-2 kilograme în mod spon­tan, digestia se va regla de la sine, tenul se va curăţa, în timp ce problemele intestinale se vor ameliora.

Tratamente interne

* Hepatita virală A, B, C, D – în tratamentul hepatitei, anghinarea are efecte cu totul speciale, care o recomandă ca adjuvant la orice altă terapie, naturală sau alopată. În primul rând, anghinarea îmbunătăţeşte starea clinică a pacienţilor: durerile în abdomen dispar sau se ameliorează, ficatul tinde să revină la volumul normal, se estompează stările de greaţă şi inapetenţă, creşte rezistenţa la efort, pielea îşi recapătă coloritul. Apoi, anghinarea ajută la menţinerea structurii nor­male a ficatului, prevenind apariţia proceselor de fibro­zare şi evoluţia spre ciroză. Se ţin cure de 3 luni, timp în care se iau câte 1-1,5 g de extract de anghinare pe zi, pe stomacul gol. Pentru oprirea proceselor de distrucţie la nivelul ficatului, dar şi pentru reducerea viremiei, cura de anghinare se poate face în paralel cu administrarea altor plante specifice, cum ar fi: armu­ra­riul, cicoarea, alga AFA, chlorella.
* Dispepsie, digestie dificilă – un studiu făcut în anul 2003 în Germania, pe un număr de peste 200 de pacienţi, a demonstrat că această plantă este de un real folos persoanelor care suferă de dispepsie. După şase săptămâni de tratament, timp în care pacienţii au luat câte 650 mg de extract pe zi, în două reprize, s-a re­marcat la peste 50% dintre participanţi o îmbunătăţire simţitoare a stării de sănătate. Sub acţiunea anghinarei au dispărut indigestiile, stările de greaţă, precum şi balonarea, tranzitul intestinal neregulat. Timpul de di­gestie s-a redus, iar senzaţiile de jenă şi disconfort abdominal după masă au fost eliminate.
* Reflux gastro-esofagian – administrată cu cinci minute înainte de masă, anghinarea ajută la prevenirea arsurilor stomacale şi a refluxului gastroesofagian. Se iau câte 300 mg de extract înainte de a mânca. Pentru a potenţa efectele plantei, nu se vor consuma băuturi car­­bogazoase, iar în timpul mesei, se va evita înghi­ţi­rea hra­nei pe nemestecate, vorbirea în timpul masti­caţiei.
* Stări de greaţă, vomă- se administrează jumă­tate de linguriţă de pulbere de anghinare, care se în­ghi­te cu jumătate de pahar de limonadă foarte puţin sau deloc îndulcită. Anghinarea acţionează la nivelul siste­mului nervos, inhibând reflexul vomitiv. În unele ca­zuri, planta poate avea efect paradoxal, provocând vo­ma, după care, de asemenea, starea pacientului se va ameliora simţitor.
* Obezitatea şi îngrăşarea – în ciuda reclamei făcute în ultimul timp în mass-media, anghinarea are efecte destul de modeste în curele de slăbire. Totuşi, ad­ministrată sub formă de capsule, pentru ca gustul său amar să nu stimuleze foarte puternic apetitul ali­men­­tar, are efecte detoxifiante, care ajută la eliminarea a 1-2 kilograme în mod spontan. Apoi, unele substanţe pe care le conţine inhibă receptorii pentru gustul dulce, ceea ce va duce la o scădere a apetitului pentru dulce. Aşa­dar, curele cu anghinare pot fi un ajutor pentru scă­de­rea în greutate, putând fi asociate cu remedii cu ac­ţiu­­ne de slăbire demonstrată, cum ar fi aloe ferox, al­ge­le marine, chitosanul, extractul de cicoare etc.
* Sindromul colonului iritabil – anghinarea nor­malizează tranzitul intestinal, stimulează peristaltis­mul, previne balonarea şi crampele abdominale. Un stu­diu făcut în Statele Unite, în 2004, arată că 41% din­tre pacienţii suferind de sindromul colonului iritabil au înregistrat ameliorări simţitoare ale bolii lor, în ur­ma unei cure de şase săptămâni cu anghinare. Se ia pul­berea (câte 8-10 g pe zi) sau extractul uscat (NULL-1,5 g pe zi), ambele administrându-se pe stomacul gol, cu 30 de minute înainte de a mânca.
* Valori ridicate ale colesterolului – puţine re­medii, alopate sau naturale, se pot compara cu anghi­narea, atunci când este vorba de reducerea cantităţii de colesterol din sânge. Această plantă acţionează direct la nivelul ficatului, reglând secreţia de colesterol, in­flu­­enţând însă şi digestia şi metabolismul grăsimi­lor pe care le ingerăm din hrană. În urma curei cu an­ghi­nare, creşte proporţia de colesterol bun (HDL) şi scade proporţia de colesterol rău (LDL). O cercetare fă­cută pe un număr de 140 de pacienţi a arătat că o can­­titate de doar 0,5 g de extract uscat, administrat zilnic, duce într-o lună la o scădere cu 18% a valorii colesterolului total. Iar aceste efecte se obţin fără nici un fel de efect advers asupra sistemului nervos, ficatu­lui sau a rini­chilor, ca în cazul medicamentelor de sinteză pentru reglarea colesterolului.
* Diabet – se administrează infuzia combinată, din care se beau câte 2-3 căni pe zi. Anghinarea este mai mult decât o insulină vegetală, ea acţionând şi prin scăderea directă a valorilor glicemiei din sânge, dar şi la nivelul pancreasului, a cărui activitatea o stimu­lea­ză. Mai mult, această plantă ajută pacienţii insulino-dependenţi să îşi reducă doza de insulină, prevenind în acelaşi timp complicaţiile cardiovasculare, extrem de periculoase în boala diabetică.
* Ateroscleroză, arterită – anghinarea este unul dintre cei mai puternici antioxidanţi din lumea vege­tală, prevenind depunerea şi oxidarea colesterolului pe pereţii vaselor de sânge, ajutând la menţinerea sănătă­ţii lor. Persoanele care consumă frecvent grăsimi, care fumează sau trăiesc în mediu toxic ori care au valori ridicate ale tensiunii arteriale ar trebui să ţină regulat cure cu anghinare. O asemenea cură du­rează 1-2 luni, timp în care se consumă câte 3-4 lin­guriţe de pulbere pe zi.
* Gută, valori ridicate ale ureei în sânge – se administrează jumătate de litru – un litru de infuzie combinată de anghinare pe zi, în cure de minimum 14 zile. Persoanele cărora le este contraindicat aportul suplimentar de lichide vor consuma extractul uscat, câte 1 g pe zi. Sub acţiunea principiilor active din aghi­nare, sărurile acidului uric sunt mobilizate din ţesuturi şi sunt eliminate prin urină şi scaun.

Precauţii şi contraindicaţii

Studiile făcute până în prezent au arătat că an­ghinarea nu are nici un fel de toxicitate. Singurele pre­cauţii sunt în cazul blocajului biliar, unde admi­nistra­rea plantei poate agrava simptomele, datorită efec­tului său colecistochinetic. În cazul persoanelor care suferă de sindromul colonului iritabil, admi­nistrarea anghi­na­rei poate determina pentru perioade foarte scurte de timp o amplificare a flatulenţei, care va dispărea însă în câteva zile.

Multumesc pentru vot! Daca vrei, distribuie acest pe retelele sociale. .
Ti-a placut articolul?
  • Imi place
  • Nu imi place

Comentarii

comments

Languages

Comentarii

  1. Nina, draga mea, multumesc mult petnru link si sfaturi! In nici un caz nu ma supar petnru absolut nici un comentariu care completeaza continutul blogului.In reteta de hummus, am folosit anghinare baby, micuta foc, care se vinde aici, din pacate, fara picior. Am curatat si taiat varful frunzelor externe, si am curatat cu un cutit micut si ascutit, baza inferioara a anghinarei, apoi l-am pus la fiert. Nu am aruncat niciodata fundul anghinarei pt ca, asa cum ai spus si tu, este cel mai delicios din toata anghinarea.La reteta de salata, am folosit anghinare mare, pe care am cumparat-o cu tot cu tulpina (picior) dar din cauza ca am folosit-o cruda in salata, nu l-am folosit. Am scris urmatoarele in reteta: In magazine, gasim sa cumparam anghinarea cu tot cu tulpina. Tulpina este fibroasa si in salata este mai bine sa nu o folosim. Cand facem anghinare umpluta la cuptor putem lasa 2-3 cm de tulpina, curatata insa foarte bine de invelisul extern. Fundul sau baza anghinarei am taiat-o separat la salata si ulterior am taiat-o in cubulete mici.Cand fac anghinare umpluta la cuptor, nu o mai tai in doua si nu ii mai desprind baza. Ii curat doar frunzele dure, le tai varfurile si le scobesc puful, dupa care eu lovesc de cateva ori anghinarea de un fund de lemn. In felul acesta se deschid foarte frumos frunzele.Pup dulce si multumesc mult petnru sfaturi!!VN:F [1.9.20_1166]please wait…VN:F [1.9.20_1166](from 0 votes)

Spune-ți părerea

*